Cafeneaua Pirandello

pirandello

În drum spre Festivalul Național de Teatru de la București, Teatrul „Regina Maria” din Oradea a poposit la Cluj pentru un spectacol bazat pe câteva piese ale dramaturgului Luigi Pirandello   la menționarea numelui său, cele șase personaje înghețau, apoi ieșeau de pe scenă. Este vorba în principal de piesele Omul cu floarea în gură și Uriașii munților, în intertextul căruia s-au împletit câteva replici din Șase personaje în căutarea unui autor și Astă seară se improvizează. 

c1Cafeneaua Pirandello ar putea părea un omagiu sau o revalorizare a dramaturgului italian. Numai că Mihai Măniuțiu nu se ocupă cu așa ceva – respectiv cu omagii sau spectacole scolastice. În vreme ce managerul Măniuțiu încearcă să facă la Teatrul Național din Cluj o școală de teatru, regizorul Mihai Măniuțiu reușește să monteze în țară spectacole care se bucură de succes la public.

Cred că este atât meritul său, cât și al metodei sale de a-și păstra colaboratorii, rafinându-și spectacolele, respectiv dramaturgia Ancăi Mănuțiu, scenografia lui Adrian Damian și coregrafia Andreei Gavriliu. Ca o simplă coincidență, Cafeneaua Pirandello este al treilea spectacol al Teatrului „Regina Maria” din Oradea la care asist, după Domnul Jurdan văzut la Arad în cadrul FITCA și În inima nopții – tot de anul trecut, de această dată de la Interferențe.

c0Cum despre spectacol a scris pe larg Andreea aici, nu vreau să reiau, nici să punctez aceleași idei, ci am să-ncerc să remarc aspecte pe care le-am neglijat până acum în teatru, dar pe care regizorul Mihai Măniuțiu reușește să le pună foarte bine în valoare: este vorba de lumini și de sunet. O altă coincidență face ca spectacolul să fie al treilea în regia sa pe care îl văd, după Rambuku și Goldberg Show, și tot al treilea într-o succesiune pe aceeași scenă.

c2Așa am reușit să remarc aspecte pe care până acum le-am ignorat, ca importanța sunetului și a luminilor într-un spectacol. Sună banal, pentru că într-un spectacol de teatru acestea reușesc să pună în valoare (sau să strice) spectacolul vizual. Am remarcat astfel eclerajul semnat de Lucian Moga în Goldberg Show, unde acesta atrage atenţia prin simetria surselor de lumină și muzica semnată de Mihai Dobre întâi la Rambuku și apoi și aici, pentru că se distingea clar într-o succesiune de trei spectacole jucate pe aceeași scenă.

În cele 90 de minute, spectacolul condensează multă magie. El este destinat unui public avizat, care apreciază interpretări solide, celor care intră într-o sală de teatru ca să vadă ceva noi și pentru a se îmbogăți spiritual. După cum remarca Emil aici, Cafeneaua Pirandello este „un spectacol de festival (un echivalent teatral al filmelor de festival). Un spectacol exceptional pentru critici dar mai greoi pentru public, pe care dacă reușești sa-l înțelegi, îl vei adora: dragoste la prima vedere”. Comentariu care mă face foarte curios să aflu cum va fi apreciat spectacolul la FNT.

1 thought on “Cafeneaua Pirandello

Leave a Reply