”Când ești copil e greu… ”

Actorii ai Teatrului National Cluj-Napoca in timpul piesei de teatru "Sanziana si Pepelea".  Piesa "Sanziana si Pepelea" de Vasile Alecsandri este jucata la Sala Mare a Teatrului National "Mihai Eminescu" din Timisoara  in cadrul Festivalului European al Spectacolului Timisoara - Festival al Dramaturgiei Romanesti (FEST-FDR) editia 2014 desfasurat la Timisoara in perioada 14-18 mai si 10-17 iunie.

Într-adevăr basmele românești sunt o bucată de istorie și tradiţie a unei națiuni. Cred că de la această presupunere a pornit și regizorul Alexandru Dabija atunci când a montat spectacolul Sânziana și Pepelea la Naționalul clujean – un spectacol de tip musical, jovial, oniric și satiric,  cu un fin joc de-a râsu’-plânsu’ prin trimiterea sa la situația actuală a societății umbrită de corupție și incompetență. Spectacolul face parte dintr-un șir de povești pe care Alexandru Dabija le montează în mod suculent, disecând societatea cu cinism și transparență, astfel, creându-se o punte de circulație între trecut și prezent.

 

646x404      Spectacolul prefigurează mai multe niveluri de receptare în funcție de categoriile de public. Așadar, oferă publicului tânăr o joacă și o multitudine de scene dinamice și de asemenea, oferă adulților un mesaj cu trimitere la situații politice de pe vremea lui Papură-Vodă până în prezent.

 

Imaginea sincretismului jovial prinde contur prin scenografia lui Cristian Rusu, care creează în tandem cu ideea regizorală, un decor care provoacă spectatorul la diverse interpretări. O suprascenă gri, mobilă, care amintește de un buncăr, servește atât drept castel, cât și drept sat, pădure, tărâmul zmeului. Pe o pânză din fundalul acestui element de decor este pictată o pădure sumbră, volatilă, iar în spatele pădurii, un castel gotic în miniatură. După ce spectacolul începe să se deruleze, se înțelege faptul că acea suprascenă-buncăr este o proiecție a acelui castel, mai concret, acel mare castel e de fapt o ruină- detaliu care sugerează incompetența și slaba abilitate de conducător a marelui împărat Papură-Vodă  (Radu Lărgeanu). La acest sincretism contribuie Ada Milea care vrăjește prin versurile și muzicalitatea cântecelor interpretate și asumate de actori.

 

Corul satului, din care ulterior se despart personajele centrale, oferă dimensiunea politică a spectacolului prin participarea la evenimentele importante ale regatului. Un cor societal menit să sublinieze apăsat interpretarea grotescă și superficială a religiei într-un sat moldovenesc. Preotul interpretat de Cristian Rigman este unul superstițios, inapt, condus de babele satului într-un ritual naiv cu scopul de a obține ploaia.

 

Dincolo de gaguri puțin exagerate și forfota uneori nejustificată în unele situații, jocul actoricesc este la subiect și își îndeplinește miza mai subtilă, și anume, de a strecura în minte idei pe un palier mai serios despre felul în care funcționează sistemul politic, punctând faptul că nu peste mult timp vom ajunge să ne conducă dobitoacele. Anca Hanu în rolul Sânzienei este la limita dintre dezinvoltură și capriciu, cochetând când cu zmeul, când cu Pepelea. Se creează, astfel, impresia că centralizează întregul spectacol în jurul ei, fiind conștientă de faptul că întreaga atenție a personajelor este ațintită asupra sa. La această concentrare de atenție are un aport major regizorul, plasând-o cu discreție pe Hanu în postura de dirijor a părții muzicale din spectacol, idee ilustrată într-o multitudinene de scene.

 

sanziana_si_pepelea_4_0        Este interesantă construcția personajelor Păcală (Adrian Cucu) și Tândală (Romina Merei) care înfățișează ca statut social doi preoți cu funcția de consilieri regali, iar ca statut moral înfățișează corupția, fățărnicia, incompetența. Scene cheie pentru dezvăluirea moralului celor doi sunt scenele cu oglinda care arată adevărata față a lucrurilor și cea a păsării oracol. O idee regizorală  năstrușnică este faptul că toți intrușii meniți să profite vorbesc ardelenește – Păcală și Tândală și cei trei pețitori, iar ceilalți, în afară de împărat, vorbesc moldovenște. Spun în afară de împărat, deoarce acest mare împărat este doar un nătâng care nu-și poate căra nici sabia. Revenind la Păcală și Tândală, se remarcă faptul că Tândală este jucat în travesti, ceea ce demonstrează faptul că profitoria și corupția sunt lipsite de sex. Un vechi joc al regizorului Alexandru Dabija este acela de a folosi rolurile de bătrâni ca fiind jucate în travesti, odată pentru a spori comicul și amuzamentul publicului și, într-un mod subtil, dorind să evidențieze că vârsta a treia nu se împarte și diferențiază.

Sânziana și Pepelea e un spectacol de divertisment care creează bună dispoziție, un bilanț între trecut și prezent, oferit ca o oglindă a moravurilor.

 

sanziana_si_pepelea_bm_300

de Vasile Alecsandri

regia: Alexandru Dabija
scenografia: Cristian Rusu
muzica originală: Ada Milea, Anca Hanu
mişcare scenică: Florin Fieroiu
asistent costume: Cătălina Chirilă
asistent de regie: Leta Popescu

Distribuţia:
Sânziana, Baba Catrina, Zână: Anca Hanu
Baba Rada, Zâna Lacului: Miriam Cuibus
Baba Anghelica, Zână: Angelica Nicoară
Baba Marghioala, Zână: Irina Wintze
Tândală, Baba Gheorghița: Romina Merei / Diana Buluga
Baba Casandra, Zână: Adriana Băilescu
Pasărea măiastră, Baba Safta, Zână: Patricia Brad
Pepelea: Matei Rotaru
Zmeul, Baba Anica: Ionuţ Caras
Papură, Baba Domnica: Radu Lărgeanu
Codruța: Cristian Grosu
Păcală: Adrian Cucu
Lăcustă: Cătălin Herlo
Pârlea: Dragoş Pop
Popa Parodie: Cristian Rigman
Zorilă, Paharnicul: Miron Maxim
Murgilă, Statu-Palmă-Barbă-Cot, Stolnicul: Silvius Iorga
Cuviosul Mihnea Trompetistul: Mihnea Blidariu

regia tehnică: Arhidiade Mureşan
lighting design: Jenel Moldovan
lights technicians: Mădălina Mânzat, Alexandru Corpodean
sonorizare: Marius Rusu
sufleor: Ana Maria Moldovan

Leave a Reply