Fluturii sunt liberi

f0

Al treilea cel mai de reușit spectacol de până acum la FITCA a fost cel cu Catrinel Dumitrescu, Ioana Anastasia Anton, Alex Călin și Șerban Gomoi în distribuție, regizat de Erwin Șimșensohn. „Butterflies Are Free” scris de Leonard Gershe s-a jucat cu mare succes pe Broadway, fiind ecranizat în 1972 și câștigând un Oscar din patru nominalizări și un Glob de Aur, din cinci.

f4„Fluturii sunt liberi”, jucat astă-seară în Sala Mare a Teatrului Clasic Ioan Slavici din Arad, e un spectacol despre chiriași, asumare și maturizare. Mai e și despre libertate și dragoste în toate formele ei (între tineri / între părinți și copii), în subsidiar. Dacă Edward Albert este vedeta filmului american din 1972, vedeta spectacolului produs de Teatrul Excelsior este Alex Călin, care face un rol sensibil. O replică pe măsură îi dau expansiva Ioana Anastasia Anton și distinsa Catrinel Dumitrescu, excelentă în rolul de mamă, autoare de benzi desenate și a butadei:

Orb este doar cel ce refuză să vadă.

f1În țară a fost puternic promovat ca un spectacol de susținere a tinerilor cu probleme de vedere – dar nu este atât despre handicapul fizic, cât despre cel emoțional. Un text foarte puternic, în care niciun detaliu nu este întâmplător. Fie că locuiești cu chirie în Los Angeles, la Cluj sau la Arad, asta îți acordă un soi de libertate. În fiecare loc nou pe care-l închiriezi te alegi cu o viață provizorie. Auzi tot ce vorbesc vecinii și chiar dacă nu trăiești în aceeași încăpere cu ei le împărtășești, vrei – nu vrei, problemele.

f2Aceasta este locația spectacolului, un apartament din care s-au făcut două locuri pentru doi chiriași, închizând o ușă, iar scenografia Iulianei Gherghescu și luminile lui Daniel Klinger au creat atmosfera potrivită, compunând un decor funcțional cu multe spații de joc. În „Fluturii sunt liberi” fiecare personaj se auto-definește din start: chiriașa Gill, interpretată de Ioana Anastasia Anton, se declară o superficială, care nu vrea să-și asume responsabilității, în vreme ce vecinul său Don, dimpotrivă, încearcă să trăiască pe picioarele lui.

Oricum ei aflaseră aproape tot unul despre celălalt, auzind discuțiile telefonice prin perete, astfel că dialogul lor nu face decât să limpezească situația. După cum susține Erwin Șimșensohn, spectacolul „Fluturii sunt liberi” este…:

…O poveste de dragoste. O poveste despre cum iubirea transcende orice impediment fizic. O poveste despre ambiție, vise și dezamăgiri. O poveste despre Don, cel care vrea să trăiască cu adevărat. O poveste despre Jill, cea care îl învață să o facă. O poveste despre doamna Baker și despre frica unei mame de a da drumul de la pieptul său „puiului” care încearcă să zboare liber, de teamă ca el să nu-și frângă aripile. O poveste despre doi tineri care se găsesc, apoi se pierd, pentru ca în final… O poveste cu zâmbete și cu lacrimi în ochi…

 

Leave a Reply