Hedda Gabbler

hedda-gabler1

hedda-gablerDacă Hedda s-ar fi născut un secol mai târziu, probabil că ar fi fost un personaj extrovertit. Dar cum personajele nu prind viață decât pe scenă, până atunci acceptându-și soarta cuminți, undeva pe hârtie, aparițiile lor sunt menite să satisfacă gusturile publicului – adică acelor persoane care se nasc, vin la teatru și mor. Persoane invitate în acest spectacol să privească așa cum ar putea-o face, bunăoară, pe fereastra unei case de la stradă, direct în salonul fiicei generalului Gabbler.

anikoOr, acesta e deja un privilegiu, după cum afirmă din start mătușa Juliane. Spectacolul lui Andrei Şerban de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, i-a încununat cu trei premii UNITER pe actorii Imola Kézdi (Cea mai bună actriţă în rol principal), Enikő Györgyjakab (Cea mai bună actriţă în rol secundar) şi András Hatházi (Cel mai bun actor în rol secundar). Sau aș putea spune, în egală măsură, că actorii maghiari au încununat piesa lui Ibsen aleasă de regizorul Andrei Șerban, după ce am asistat la spectacol în stagiunea 2017-2018 cu Pethő Anikó în rolul doamnei Elvsted. Rivala eroinei sau personajul său dublu, văzut de mine aseară în versiunea sa blondă, mi s-a părut, de asemenea, foarte bine jucat. După cum, la fel de inspirată a fost și alegerea regizorului Andrei Șerban de a mai introduce un personaj (vocea tatălui) și a actorului care joacă pe dublul tatălui (judecătorul Brack) – András Hatházi.

hedda-gabler2Din „cauza” sa, dacă mă pot exprima astfel, Jörgen Tesman, construit cu destul har de Bogdán Zsolt, apare ușor caraghios, și datorită scenariului care-l arată așa, dar mai ales din cauza rigorilor impuse scenei. La fel și personajul lui Szűcs Ervin, cu o partitură mai redusă, putea fi bine construit, dar probabil că intenția regizorului a fost să-l lase așa, mai superficial. 

Oricât de străine i-ar fi personajele, în cele din urmă spectatorul, a cărui prezență are echivalentul unui close-up, va trebui în cele din urmă să aleagă pe cine susține, ghidat de opțiunile regizorului. El va urmări poate, o vreme, și soarta manuscrisului, cel de-al doilea „personaj” dublu de pe scenă, fructul amorului sau al compasiunii intelectuale dintre cuplurile implicate.

hedda-gabler3Pentru că toți cei de pe scenă, cu excepția poate a servitoarei și a mătușii, au câte un oponent sau câte un dublu (acesta din urmă vizibil sau invizibil). Mai rar un spectacol în care spectatorul, adus atât de aproape, să nu se poată hotărî pe cine să aleagă.

Ce înseamnă un text puternic, atât de literar încât spectatorul ajunge să se identifice cu toate personajele, să le înțeleagă pe toate, de parcă le-ar citi în suflete ca-ntr-o carte.

Și la final, când se va identifica cu personajul principal (pentru că oricât ar fi de buni ceilalți actori sau de interesante personajele lor, Imola Kézdi face toată piesa) acesta trebuie să moară, neputând să iasă altfel din scenă. Acestea sunt câteva impresii așternute între două spectacole, pentru că au început Întâlnirile internaționale de la Cluj, dar promit să revin cu o cronică la Hedda Gabbler săptămâna viitoare.

 

Leave a Reply