Anton Tauf între vocație și damnare

lansare

Astăzi a avut loc în Sala Euphorion de la Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca o dublă lansare de carte, în cadrul Întâlnirilor internaționale de la Cluj. A fost vorba de două volume editate de Fundația Culturală „Camil Petrescu”: Ștefan Braborescu – portret din crâmpeie și, respectiv „Anton Tauf între vocație și damnare” – ultimul sub semnătura doamnei Eugenia Șarvari.

lansarePentru că pe Artistul Poporului Ștefan Braborescu n-am apucat să-l văd jucând, am să mă refer la cel de-al doilea volum, dedicat unui important actor și regizor ardelean, care a fost și director al Naționalului clujean în perioada 1992-1993, și apoi al Teatrului Dramatic din Baia-Mare vreme de şapte ani, în perioada 1995-2002.

Anton-TaufEste vorba de Anton Tauf, un împătimit iubitor al poeziei şi recitator fabulos, care s-a bucurat de prezența prietenului său Cornel Țăranu, ca și de o frumoasă prezentare făcută volumului de interviuri, portrete și teatrografie de Eugenia Șarvari, de către Anca Hațiegan.

Cele aproape 220 de pagini de discuții purtate cu doamna Eugenia Șarvari, care ocupă cam 2/3 din volum, au avut nevoie de nu mai puțin de 9 luni pentru a se naște pe hârtie. Volumul a apărut în condiții grafice excelente cu sprijinul UNITER. „Domnul Tauf vede teatrul într-o lumină foarte crudă, abordând actoria ca un boxer care intră în ring – sport ce-i este foarte familiar”, a precizat Anca Hațiegan, notând, de asemenea, că și

Amatorii de cancan-uri vor avea motive de frustrare citind acest volum, întrucât episoade precum acela despre felul cum o curta Val Mugur (tatăl lui Vlad Mugur, regizor) pe Vali Seciu – despre care puțină lume mai știe astăzi că și-a început prodigioasa cariera la Cluj – sunt rarisime, nu că v-aș bănui de astfel de curiozități frivole.

În paranteză vă spun că actrița (ne spune domnul Tauf) locuia pe strada Avram Iancu iar Val Mugur, după câte o noapte de libații, obișnuia să-i strecoare scrisori de dragoste pe sub ușă. În privința relației domnului Tauf cu colegii și partenerii de scenă, următorul citat este foarte edificator:

Cu Irina Petrescu, cu Silvia Ghelan sau cu Gina Patrichi, puteai purta discuții care continuau fluxul repetiției, dar în general nu poți să le impui colegilor să devină altceva decât sunt. Sunt și alte figuri de actori evocate cu admirație și respect, precum cea a lui Emil Botta sau Leopoldina Bălănuță, sau ale profesorilor săi de la IATC, Octavian Cotescu și Beate Fredanov. Mi-a plăcut în mod deosebit portretul pe care domnul Tauf i l-a schițat Beatei Fredanov.

Leave a Reply