Miracolul de la Cluj

m1

Un spectacol la care n-am putut ajunge în debutul acestei stagiuni a celor de la Reactor de creație și experiment (pentru că imediat după premieră au mers cu el la București și Târgu Mureș), dar pe care l-am văzut în cadrul celei de-a X-a ediții a Temps d’Images, este Miracolul de la Cluj. Face parte dintr-un proiect mai amplu realizat de ei, Exerciții de democrație. Investigarea istoriei recente. Plasând totul în sfera posibilului și a miracolului, spectacolul aduce în scenă povestea jocului piramidal Caritas și a fenomenului care a luat amploare în jurul acestuia în 1992-1993, până la închiderea declarată în 1994.

Treptat, ni se dezvăluie atât dimensiunea socială cât și cea politică ce a stat în spatele acestui circuit, dimensiuni fără de care el n-ar fi putut ajunge la asemenea proporții. Pentru că spectacolul „deslușește” atât mecanismul din spatele circuitului, unul deloc complicat dealtfel, bazat în exclusivitate pe credulii depunători la jocul zis de întrajutorare, cât mai ales miniCaritasul, rețeaua paralelă a celor care s-au îmbogățit de pe urma lui. M2Întreaga echipă a acestui spectacol a participat la procesul de documentare coordonat de dramaturgul Petro Ionescu.

Cei patru actori (Oana Mardare, Lucia Mărneanu, Denisse Moise și Doru Taloș) fac parte din colectivul artistic de la REACTOR de creație și experiment. Regizorul David Schwartz trăiește și lucrează în București, lucrează la proiecte artistice care promovează analiza critică a „tranziției” post-socialiste și abordează perspective liberatoare asupra istoriei locale. Este co-inițiator al Platformei de Teatru Politic și face parte din colectivul MACAZ – Teatru Bar Coop.

De remarcat desenele Luciei Mărneanu, savuroasele personaje portretizate de Doru Taloș (mai ales când îi recunoști pe câțiva dintre aceștia în mimica actorului) și Oana Mardare (șomera angajată casieriță). Denisse Moise, pe care o vom vedea în Grand Hotel Caragiale la FITCA joacă rolul unei ziariste prin cuvintele căreia mai aflăm câteva noutăți. Muzica și vocea care ne gâdilă urechile în mod plăcut pe parcursul spectacolului este a Kristinei Sipos.

Miracolul de la Cluj este un spectacol pe care atât clujenii care au jucat la Caritas, cât și cei care au uitat deja de el, ar trebui să-l vadă și cu alți ochi. Mulți au (re)intrat aseară în joc, fără să-și piardă însă banii și, pe deasupra, distrându-se copios. Amintindu-și apoi, cum au răsărit imediat după fenomen, o afacere imobiliară, un lanț de farmacii, o rețea de taximetre și o stație PECO, un atelier de dezmembrat mașini, un business de IT în Zorilor, o pensiune în Mărăști, un magazin de electrocasnice pe Eroilor, un magazin de TV-uri pe Horea, o afacere cu mașini second hand din Germania, o alta cu covoare din Moldova, o firmă de import, o afacere cu mobilă, o firmă de publicitate, multe case de amanet, o bancă și încă o bancă! Din câte știu eu, este prima și până acum unica punere în scenă a unui fenomen semnificativ din istoria post-revoluționară a României.

 

1 thought on “Miracolul de la Cluj

Leave a Reply