Țiganiada

tiganiada-600x400

„Ce ne mai poate spune oare, astăzi, Țiganiada, la mai bine de două sute de ani de când a scris-o rătăcitorul Ion Budai-Deleanu? Ce sensuri contemporane se pot ascunde sub alegoriile unui text a cărui prefaţă proclama că «prin ţigani să înţăleg şi alţii»? notează Ștefana Pop-Curșeu. Prima epopee scrisă în limba română a intrat târziu în conştiinţa publică, fiind descoperită la Lemberg şi publicată de Gh. Asachi, la multă vreme după ce autorul nu mai era printre cei vii.

Țiganiada este o epopee eroi-comică în douăsprezece cânturi compusă de Ioan Budai-Deleanu – personalitate plurivalentă: scriitor, filolog, istoric și jurist, fruntaș al „Școlii ardelene“ – după modelul epopeilor europene, în care autorul face trimiteri la Homer, Vergiliu, Ariosto, Tasso, Milton, Voltaire, Alessandro Tassoni, Giovanni Casti, Friedrich Klopstock. Ar fi dorit să compună o epopee eroică, dar a renunțat din cauza limbii române sărace la acea vreme.

A rezultat astfel un poem epic eroi-comic în care eroismul se împletește cu satira și comicul. În scrierea lui, Budai-Deleanu uzează nu doar de tradiția cultă europeană, ci și de literatura populară orală. Pățaniile țiganilor înrolați în armata lui Vlad Țepeș pentru a scăpa țara de turci este un prilej pentru autor în etalarea erudiției dublată de un haz ieșit din comun. Tocmai pe acest haz mizează transpunerea scenică a scrierii.

descărcareRegizorul Alexandru Dabija își motiva interesul pentru Budai-Deleanu „pentru că e un geniu, care a dat o operă rară pe care o cultură o obține rar, fiind unul dintre puținii mari autori români care are un haz uriaș, dar care nu are la dispoziție o limbă“.

Spectacolul creat de Alexandru Dabija (Țiganiada fiind al zecelea titlu montat de acesta pe scena Naționalului clujean), secondat la transformarea textului în partitură de joc de Cătălin Ștefănescu, este o demonstrație „pe viu“ a „facerii“ limbii române, ca și a „tupeului“ de a o vorbi corect.

Deci o să vorbim. E frumos să spunem cuvintele corect, e frumos să ne bucurăm de ele și cred că s-ar putea să fie și spectaculos, dacă insistăm. Dacă o să-l facem pe spectator să înțeleagă exact ce vrem. Nu din ce spunem, ci din cum o spunem.

Va fi un spectacol despre cum vorbeau oamenii atunci, la 1800. Este o problemă pe care nu a urmărit-o nimeni până acum într-un spectacol. O „jucărie de vorbe“, gravă și veselă în același timp. Cu toate acestea, Ţiganiada şi-a cucerit primele generaţii de cititori prin verva comică inepuizabilă, prin savoarea proverbială a limbajului, dar şi prin capacitatea de a ridica probleme serioase sub masca râsului.

Există la Budai-Deleanu, o punere sub semnul întrebării a inegalităţilor şi a prejudecăţilor, dar şi o reflecţie profundă privitoare la sistemele de guvernământ şi la faptul de a fi un bun cetăţean. Eroismul şi dragostea sunt, în acelaşi timp, ironizate şi glorificate, ca şi cum ni s-ar sugera să nu ne încredem pe deplin în ele.

Aducând Ţiganiada pe scenă în formă fragmentară, dar concentrată, Alexandru Dabija redescoperă puterea şi seducţia originalului, explorând cu atenţie toate straturile de sensuri suprapuse de-a lungul istoriei în faimoasa epopee.

Fiecare spectator este invitat, în Anul Centenar, să se întoarcă asupra lui însuşi, să-şi pună întrebări despre istorie şi toleranţă, despre identitate şi alteritate. Ţiganiada pe scenă? O cascadă de versuri neaoșe, umor şi culoare autentică, care ne arată cum – din trecut şi prezent – putem şi trebuie să ne regândim viitorul“.

Leave a Reply