Trei femei înalte

treifemei-inalte

Trei femei înalte este cea de-a treia piesă pentru care Edward Albee a primit Premiul Pulitzer şi face parte, alături de Cui i-e frică de Virginia Woolf?, Capra sau „Cine e Sylvia?”, Zoo Story, din categoria textelor care au spart barierele de timp şi de spaţiu şi au făcut ca dramaturgul american să fie unul dintre cei mai mari autori ai sfârşitului de secol XX.

Născut în 1928, Albee se încadrează în tiparul artistului nonconformist. După o copilărie şi o adolescenţă agitate, presărate cu exmatriculări de la diverse şcoli, rupe legătura cu familia sa adoptivă, la vârsta de 18 ani. Mărturisea, mai târziu, că nu s-a simţit niciodată bine alături de părinţii săi adoptivi care, în opinia sa, nu au ştiu să fie părinţi, aşa cum, probabil, nici el nu a ştiut să fie un fiu pentru ei.

Înclinaţiile sale homosexuale, ca şi dorinţa de a deveni scriitor nu au fost acceptate de familia conservatoare care l-a crescut de la vârsta de 2 săptămâni. Albee se dedică scrisului, devenind un autor notoriu, jucat în toată lumea, deţinător a numeroase premii, îmbrăţişând şi o carieră universitară – ca profesor de artă dramatică la Universitatea din Huston.

Şi, dacă în piesele de început, critica de specialitate a detectat influenţe ale teatrului absurdului, mai târziu Albee este preocupat de analiza condiţiei umane în societatea modernă, de multe ori o analiză extrem de acidă. Spectacolul după piesa „Trei femei înalte” se joacă de 6 ani la Sala Studio a Teatrului Sică Alexandrescu din Brașov, în traducerea și regia Sânzianei Stoican,

Leave a Reply