A douăsprezecea noapte în Top3

andrei-hutuleac

Făceam în pauza piesei de aseară (până să apară pe scenă bufonul FesteAndrei Huțuleac) un scurt bilanț al spectacolelor văzute, cu Emil: un mini-top între bloggerii festivalului. Pe primul loc am fost amândoi de acord cu Hamletul celor de la TN Timișoara, apoi în preferințele mele vine Romeo și Julieta de la TN Cluj urmată, la egalitate, de Svejk-ul celor de la Odeon și această A douăsprezecea noapte a trupei de la Metropolis.

Desigur, topul este unul subiectiv, pentru că eu am ratat atât Cafeneaua lui Purcărete după Carlo Goldoni, jucată de cei de la TN Iași, cât și Îmblânzirea scorpiei pe care Emil Călinescu o plasează în Top3-ul său personal. Iar după ce a apărut Andrei Huțuleac pe scenă nu ne-a mai ars de topuri, fiindcă prezența lui e o reprezentație aparte. El a fost și actorul care a închis piesa, cu un solo de final urmat de anunțul că piesa s-a sfârșit (un text similar exista și în Domnul Jourdain al lui Bulgakov, abia acum realizez că dacă era păstrat, concura cu cel de aseară).

Au fost mulți actori buni pe scenă, printre care doi au strălucit: indiscutabil, Andrei a fost vedeta piesei. Încălzirea publicului a făcut-o însă Adrian Nicolae, un actor excepțional din trupa celor de la Teatrul Metropolis. El a fost secondat în rolul bețivului Sir Toby de către Sorin Miron, în rolul celuilalt Sir bețiv, Andrew. Să zicem că 25% din succesul lui Adrian de aseară se datorează lui Sorin, care a făcut un excelent supporting role pentru el. Am mai remarcat-o pe frumoasa contesă Olivia, rol în care Corina Moise a fost foarte expresivă, și pe favoritul publicului, George Costin, care a avut momente în care a împins de unul singur piesa spre aplauze cu rolul său, Malvolio.

Merită remarcat, deși într-un rol minor în economia piesei, și interpretul ducelui Iliriei, Alexandru Pavel, care a jucat foarte expresiv rolul îndrăgostitului, ca o replică în oglindă la rolul Corinei Moise. Muzica originală compusă sau adaptată de Cari Tibor a contribuit enorm la succesul Nopții, a cărui mare calitate constă în alternarea momentelor lirice cu cele comice și auto-ironice. Desigur că topul schițat azi este unul subiectiv, mai este de jucat Omul cel bun din Seciuan după Brecht în traducerea și adaptarea lui Andrei Șerban și a Danielei Dima, dar nu pot să nu remarc faptul că în anul Shakespeare, la un Festival de teatru clasic a cărui selecție s-a făcut ținând cont de cifra rotundă (400 de ani) ca și de partea muzicală a pieselor, s-au impus trei piese ale marelui Will, remixate, reinterpretate și în seara asta, cântate.

Leave a Reply