Andrei Măjeri la TN Cluj

m1

Săptămâna viitoare debutează la Teatrul Național „Lucian Blaga” cu Ziua porților deschise. Actorii clujeni repetă pentru Procesul după Franz Kafka, spectacol (în regia Mihaelei Panainte) a cărui premieră urmează să aibă loc la sfârșitul lunii aprilie. Care aprilie se prefigurează deja, cel puțin pentru mine, ca o lună dedicată naționalului clujean și regizorilor care montează aici – încerc să profit de calendarul lor animat.

În luna martie am văzut în sala-studio Euphorion primul spectacol regizat de Gábor Tompa, directorul Teatrului Maghiar din Cluj, Trilogia Aureliu Manea. Primul pentru mine, desigur 🙂 pentru că am încercat să ajung la alte piese ale sale la Festivalul Interferențe, de exemplu, dar nu am mai găsit locuri. Până la urmă m-am intersectat cu regizorul clujean acolo unde trebuia, într-un spectacol – omagiu adus regretatului Aureliu Manea, cel care a dat numele teatrului din localitatea din imediata apropiere a Clujului.

cowboy1O altă premieră (pentru mine, iar – nu absolută) a acestei luni a fost cu regia tânărului Andrei Măjeri: aseară, în aceeași sală-studio Euphorion, la Moarte și reîncarnare într-un cowboy. Profitând de instrumentele epocii moderne, am îndrăznit să-i cer regizorului textul, înainte de spectacol; foarte amabil, mi l-a trimis cu o seară înainte pe facebook, și l-am citit puțin cruciș: un monolog! În program, 4 actrițe: chiar le știam pe toate și mă pregăteam să încerc un gen nou, cronica rolului. Când colo, mare surpriză: dau peste un text postmodern, (care din câte am înțeles, nici nu le-ar fi prea plăcut actrițelor, inițial) și de un spectacol post-dramatic.

Ce cronică a rolului să faci după un spectacol în care actrițele fac în fiecare scenă alt personaj, practic – pornind de la un text de voci (idei)? Cu așteptările sfâșiate (doar așa, ca să fiu și eu puțin dramatic) încerc totuși să livrez spectatorului o idee de ansamblu asupra spectacolului, o etichetă care sper să nu minimalizeze ce-am văzut în sală: o mostră a talentului regizoral (în ascensiune) al lui Andrei Măjeri, un musical jucat și cântat de patru actrițe, una mai bună decât cealaltă – chit că n-au încercat deloc să se concureze.

m3Am aflat mai multe despre teatru pe parcursul spectacolului din mica sală de la Teatrul Național din Cluj (care nu-mi prea place din cauza stâlpilor de susținere chiar din mijlocul ei, dar asta e cu totul altă poveste) decât din majoritatea spectacolelor clasice la care-am asistat până acum.

Nu că ar fi vorba de vreo regie impresionistă a la Purcărete sau de vreo tragedie greacă ce mi-ar fi scăpat: Moarte și reîncarnare… chiar e un spectacol lejer, pe care cele patru actrițe l-au pus la punct într-un timp destul de scurt (mai puțin de trei săptămâni) printre alte spectacole pe care le repetau. Dar ce-a ieșit de-aici… spectatorii, cel puțin, au ieșit fredonând și perorând: haha, mi-a plăcut când… ți-amintești și faza aia cu?… îs bune, tu, ce să mai zic!

Mai multe despre predilecția lui Andrei Măjeri pentru autorii sud-americani, în cronica următoare.

Leave a Reply