Cuibul Artiștilor: adăpost pentru artă, adăpost pentru viață, adăpost pentru emoție

17634590_1436085366699022_7867563700182485553_n

„Sincer, prima dată a fost așa, o joacă, voiam să ne jucăm. Dar apoi am ajuns la anumite concepte de inovație socială, de educație, de educația publicului tânăr, de cultură, de cultură care n-ar trebui să fie blocată de obstacolul financiar, de conexiunea între tinerii din generația asta în care tehnologia îți conduce foarte mult viața. Cred foarte mult că e extrem de important să spargem niște bariere și să dăm emoții. Asta e semnătura noastră la „Cuibul Artiștilor” și se conturează abia după doi ani o strategie de comunicare în care ne semnăm întotdeauna la final nu „cu drag”, nu „cu mulțumiri”, ci „cu emoție, Cuibul Artiștilor”. ” – îmi împărtășește Victor Țăpeanu, unul dintre fondatorii teatrului independent „Cuibul Artiștilor”, după spectacolul „O zi de vară” de Sławomir Mrożek, în regia aceluiași Victor Țăpeanu, care a ajuns la Oradea în cadrul turneului caritabil „heART – cu inima la teatru”.

Luni, 3 aprilie, pe la ora 3 dup-amiaza, am primit un telefon de la o prietenă care mi-a spus să merg neapărat la ora șapte la sala Florica Ungur că „au venit niște copii tare drăguți de la București, absolvenți UNATC, care joacă un spectacol caritabil ca să doteze o maternitate din Câmpina”. Ce mai puteam să zic? Am făcut un „triplu salt dublu mortal cu aterizare pe deget” (vorba fostului prof de bio), mi-am schimbat programul și am ajuns la locul cu pricina ca un spectator cuminte.

Pasul următor? Spectacolul…

Primul vrea să se sinucidă pentru că întreaga viață i-a scăpat printre degete, nimic din ce și-a propus nu a devenit realitate. Îi mai rămâne doar speranța unei singure și ultime reușite: moartea. Pe aceeași plajă însă se află și cel de-al doilea, venit aici cu același scop. Vorbim despre un bărbat care a obținut mereu tot ceea ce și-a dorit, iar acest preaplin i-a lăsat ca cicatrice un gol interior: nu mai are nicio dorință. Lucrurile par foarte clare. Mai trebuie doar să stabilească cine se omoară primul. Asta până când apare Ea…

17797027_1518094854891843_20240076_o„O zi de vară” este un spectacol jucat din inimă și cu multă energie capabilă să spulbere cu brio peretele care desparte scena de public. Conexiunea cu spectatorii (studențime, în mare parte) se stabilește încă din primele momente, este păstrată pe tot parcursul reprezentației și se confirmă în repetate rânduri prin reacțiile prompte și expresive ale sălii.

Jocul proaspăt, dinamic și sincer al actorilor, ritmul antrenant, susținut, umorul cinstit, lipsit de găselnițe facile, o poveste care vorbește despre încordări, ciocniri și pasiuni pur și simplu umane sunt ingredientele datorită cărora cei trei artiști reușesc să-și țină publicul în mâini. Victor Țăpeanu se distinge mai ales prin capacitatea de a zugrăvi cu finețe ascunzișurile sufletului de sub mască. Vlad Basarabescu este nucleul comic al spectacolului, dovedind o precizie aparte în ceea ce privește transpunerea directă a gândului în scenă (martori îmi sunt plasticitatea corporală, respectiv intonațiile și frazarea care dezvăluie emoția). Serin Jemaa jonglează fluid cu cele două fețe ale personajului său: pe de o parte, femeia curioasă și înduioșată de acea iubire naivă pe care nu a primit-o niciodată gratuit, iar pe de altă parte, o femme fatale care cade victimă unei atracții dilematice. Totuși, având în vedere construcția captivantă a spectacolului, s-ar fi putut menține un accent mai puternic pe latura filosofico-psihologică a poveștii care, deși se întrevede elegant în momentele profunde, meditative, rămâne pe alocuri în umbra comicului, nefiind exploatată la maxim.

17522159_1518094744891854_638456024_oÎn ceea ce privește spațiul, acesta este punctat doar de câteva elemente (o bancă, niște scaune așezate lângă o masă, un șezlong și un baldachin) reprezentative pentru creionarea unui colțișor intim de la malul mării. Decorul minimalist însă nu îi împiedică pe actori să creeze spațiul prin joc, profitând bineînțeles și de colajul sonor care conține nu doar fenomenele naturale (ploaia, tunetele), ci și compoziții vivace încadrate foarte bine în atmosfera ludică a întregului spectacol. Costumele sunt simple, cotidiene, dar cu toate acestea, se poate identifica încă din primele clipe un indiciu privitor la viitoarea desfășurare a întâmplărilor: cel de-al doilea (Victor Țăpeanu) și ea ( Serin Jemaa) poartă ambii alb, o semnătură clară a faptului  că aparțin aceleiași lumi, iar primul (Vlad Basarabescu) , ei bine, este doar un trecător care le disturbă apele în căutarea precipitată a încrederii în sine.

Aceasta a fost „O zi de vară” la Oradea. Probabil că pe când va apărea această consemnare, Cuibul artiștilor se va fi oprit deja în Cluj – Napoca și Iași, fiind în drum spre Suceava.  Traseul turneului „heART – cu inima la teatru” se compune din zece orașe diferite care, surprinzător, alcătuiesc o formă de inimă. Dar înainte de a dezvălui cum a răsărit acest proiect, haideți să vedem….

de unde până unde „Cuibul Artiștilor”?

Vlad Basarabescu: „Am ajuns la București, am dat la UNATC, am intrat ultimul la buget și în primul an l-am cunoscut pe Victor Țăpeanu. A continuat un an de prietenie și am făcut un proiect împreună până când, pe 7 martie 2015, ne-am hotărât să plecăm la munte. În tren Victor era foarte supărat că termină facultatea și nu are unde să joace. Și eu eram anul doi și nu jucam. Așa că am zis să facem un proiect: să jucăm 300 de zile, ca nebunii. Așa ne-am propus noi: 300 de zile de teatru, într-un an, adică 65 de zile libere. Astfel, Cuibul Artiștilor a început să joace. E Cuibul Artiștilor și nu al actorilor pentru că noi vrem ca în această companie teatrală să introducem mai multe arte cum ar pictura. Am introdus deja muzica, iar acum ne ocupăm și de fotografie. Vrem să acoperim toate spectrele artei.

 17796132_1421986781208202_8479625732837806633_nÎn orice caz, acum 3 săptămâni am terminat proiectul celor 300 de zile de teatru în 508 zile ( nu am reușit într-un an datorită sărbătorilor și faptului că jucăm doar cât timp studenții, publicul nostru țintă, sunt în București) , cu 11 producții în repertoriu și o trupă de juniori la activ care a luat deja 3 premii la festivalul „Amprente” de la Brașov. După ce am am jucat 60 de zile pe o bucățică de scenă de 3 pe 2 metri în cantina facultății, ni s-a alăturat un prieten bun, Ștefan Voicu, care a făcut ca teatrul „Cuibul Artiștilor” să devină un brand pentru București. Ne-a ajutat să manageriem toată organizația: a cerut ajutorul decanului Facultății de Inginerie și Instalație, domnul Sorin Burchiu și astfel am beneficiat de o sală de 350 de locuri, cu scenă. Dar când am ajuns acolo era absolut distrusă, nu ne venea să credem. Acum arată ca un teatru. După 11 producții proprii, am început să invităm și alte spectacole, am început să dăm texte regizorilor și să spune „veniți, aveți spațiul, faceți spectacolul, jucați”. Și pentru că noi susținem toate proiectele de licență care ies din facultate și nu se mai joacă, le-aducem la noi. După ce s-a terminat proiectul, toată lumea credea că teatrul „Cuibul Artiștilor” a murit, dar am spus: nu, de-aici începe nebunia!”

Și iată-ne ajunși la momentul în care ia ființă….

turneul național „heART – cu inima la teatru”…

17522559_1579139598793136_8701284245537759984_ndin dorința artiștilor de a livra emoție în toată țara, demonstrând tinerilor ca „arta se întâmplă”. La întrebarea „cum a luat naștere acest nou proiect?”, Victor Țăpeanu răspunde: „A pornit pe de o parte, pe plan intern, din iubirea și pasiunea pentru teatru , iar pe de altă parte, pe plan extern, din dorința de a face o inimă prin toată țara pentru că am zis „okay, face Cuibul Artiștilor turneu, dar cum îi spunem?” Odată cu ideea traseului în formă de inimă, a venit și denumirea. Am vorbit cu cei din Asociația Frends (noi împreună cu ei suntem organizatorii principali ai acestui proiect) și alături de ei, împreună cu FAN Curier care ne susține anumite costuri din turneu, am contactat organizațiile studențești din fiecare oraș.”

Despre colaborarea cu asociația „Cuibul Artiștilor”, Andrei N. Crăciun, președintele Echipei Studenților Senatori și a Uniunii studenților din Oradea, ne dezvăluie faptul că „totul  a început în urma unei prietenii cu cei de la Frends, care sunt organizatori alături de „Cuibul Artiştilor”. Echipa din care fac parte susține orice propunere de colaborare pentru evenimente caritabile, datorită faptului că noi încercăm să contribuim cât de mult putem la sensibilizarea şi reponsabilizarea civică a comunității locale.”

În ceea ce privește…

cauza Câmpina,

Victor ne spune că „am zis… ar trebui să ajutăm pe cineva, dar pe cine să ajutăm? Să ajutăm viitorul României și să facem ceva care contează. Pentru că asta face un cuib: oferă adăpost. În cazul de față, artiștilor, dar poate să ofere și adăpost pentru viață. Astfel, banii strânși în urma donațiilor vor fi direcționați spre echiparea maternitații din Câmpina.” Iar Vlad completează: „Am aflat de această maternitate din Câmpina. Turneul nostru era organizat și ne-am gândit: dacă tot facem turneu, rezolvăm și această problemă. Noi luptăm pentru inimă și pentru copiii născuți prematur – de aici și numele de „heart”.” 

Stând la povești cu actorii, am reușit să pătrund și în…

culisele acestei echipe bine coagulate

17800069_1518055438229118_5279844104533276764_nSerin Jemaa povestește: „Eu, în Cuibul Artiștilor, am găsit oamenii ăia dedicați pe care îi căutam, oamenii ăia care muncesc cu zilele și cu nopțile și nu mai știu ce-i aia casă, ce-i aia cuib, nu mai fac diferența între locurile astea. Am ajuns real, sincer vorbind, ca o familie, adică nu există niciun secret, nimic jenant sau ascuns între noi și muncim cu toții. Nu contează dac17545349_1370783756311432_5448547307523928042_oă ești actor, sau dacă ești pe comunicare, sau la marketing, toată lumea dă cu mătura, toată lumea spală pahare, toată lumea pune decor, toată lumea bate cuie. E un mediu foarte, foarte frumos pentru mine.”
Despre același mediu deosebit ne vorbește și Cătălin Gheorghiu, cel care a manevrat sunetul și luminile în spectacolul „O zi de vară”: „ Am învățat foarte multe lucruri despre teatru, despre organizare, despre management. Am avut șansa de a juca foarte mult. Clar prinzi experiență scenică, detalii tehnice… Cred că încet-încet evoluăm, ajungem să facem lucruri din ce în ce mai bune, să creștem și să facem ca țara asta să se schimbe cumva”.

 

O altă nuanță specială a trupei „Cuibul Artiștilor”

…este faptul că ei nu doar „visează” la o contribuție culturală și socială semnificativă, ci pun în practică, având numeroase planuri de viitor. Vlad Basarabescu: „Când ajungem în București trebuie să mai scoatem două producții. Avem încă un proiect, „Incuibator”, în care invităm tineri să producă spectacole și noi să le găzduim aici. Avem planuri mari și cu trupa de juniori. Deja au fost acceptați la vreo zece festivaluri din țară. Avem planuri să intrăm și noi la festivaluri mari, avem planuri să plecăm din țară: de Paști cred că s-a concretizat plecarea la Bruxelles, mergem acolo cu două spectacole. Ne dorim să ajungem să avem un teatru în toată regula. Adică atunci când spui „Cuibul artiștilor” să spui „cel mai mare teatru independent din țară făcut de studenți”.”

În același spirit, Serin Jemaa adaugă: „Am făcut turneul ăsta ca să ducem cultura mai departe și să o răspândim și prin țară. Avem un plan, un turneu în toamnă, în 25 de orașe. Ne dorim foarte mult să plecăm în afară și să jucăm pentru comunitățile de români și nu numai, pentru a promova cultura noastră, și artiștii noștri, și tinerii noștri și peste hotare. Cu siguranță, o să muncim în același ritm și cu aceeași pasiune!”

Voi încheia consemnarea lăsându-vă în compania cuvintelor lui Victor care subliniază încă o dată scopul teatrului „Cuibul Artiștilor”: „Ăsta-i scopul nostru, să dăm emoție într-o lume în care emoția se pierde foarte mult…”

17820694_1518099764891352_1941052574_o

Leave a Reply