După 30 de ani

g2

Mihai Măniuțiu reia „Burghezul gentilom” în traducere maghiară – Úrhatnám polgár – și nu sună deloc rău. De asemenea, impresionează vizual spectacolul său, al IX-lea montat pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj. Nu vezi cortina, intrând ca spectator direct în atmosfera scenei decorate de Adrian Damian.

Acum 350 Molière scria piesa la comandă, pentru a răzbuna orgoliul rănit al nobililor francezi. Spectacolul se joacă în premieră la curtea Regelui Soare și se bucura de un așteptat succes. Acum 30 de ani, optzecistul Măniuțiu monta acest spectacol cu Anton Tauf în rolul principal.

După aproape o jumătate de viață, același regizor, de data asta post-modern, reia spectacolul la cererea colegului său de generație Tompa Gábor, având în rolul principal un alt mare actor, pe Bács Miklós. Dar ce diferă esențial în aceste trei succesive spectacole nu sunt protagoniștii, ci spectatorii. Cui se adresează mesajul ironic ce răzbate din mica intrigă pusă la cale de personajele secundare?

g1Acum 350 de ani era vorba, desigur, de publicul nobil care se amuza pe seama burghezului (deloc) gentilom, oricât și-ar fi dorit sau ar fi plătit. Acum 30 de ani o fi fost probabil același burghez înfierat, dar spre amuzamentul poporului muncitor. Azi râdem noi de noi înșine – iar regizorul, deși același Măniuțiu și acum 30 de ani, nu mai este un optzecist.

Nu știu cât de mult le-a plăcut actorilor de la Teatrul Maghiar de Stat să joace în acest spectacol, o comedie-balet, cu multo mișcare scenică – nu cred că a fost deloc ușor. Un alt spectacol la fel de impresionant vizual, în regia Mihaelei Panainte (cu decoruri de Helmut Stürmer), a generat o mică revoltă în rândurile actorilor de la Teatrul Național „Lucian Blaga”.

„Nu ne place Kafka”, au motivat atunci câțiva, dar spectacolul a fost singurul de sală mare din acea stagiune selectat la FNT. Mihai Măniuţiu şi-a exprimat încrederea că „Burghezul gentilom” va avea succes la public, considerând acesta ca principal obiectiv. Iar spectacolul place, chiar dacă – sunt convins – nu este tocmai ușor de jucat.

Am văzut acum doi ani Domnul Jurdan în regia lui Victor Ioan Frunză și am mers la spectacolul de azi cu imaginea încă proaspătă a celui precedent. Dacă spectacolul pus în scenă de Victor Ioan Frunză și Adriana Grand se folosea și de un text mai recent, Jourdain cel scrântit al lui Mihail Bulgakov, Măniuțiu a preferat să se țină de textul clasic, scurtând doar finalul.

Care final livrează chiar un mesaj grandios, spălând cu o pastișă post-modernă ironia acidă a lui Molière. Domnul Jourdain nu mai e doar „dușmanul de clasă”, el este toată lumea, spălată de apa de ploaie sau de un simplu duș, printr-o apăsare de buton, de undeva de sus. Reprezentația a avut loc în cadrul Întâlnirilor Internaționale de la Cluj 2018.

Leave a Reply