De vorbă cu Manuela Ciucur

Manuela_Ciucur

Pe doamna Manuela Ciucur am văzut-o pe scenă în toamna anului trecut la Arad, în piesa Omul cel bun din Seciuan în regia lui Andrei Șerban în care joacă două roluri diametral opuse: unul din Zei și bârfitoarea D-nă Shin.

i2I-am solicitat un interviu, a avut bunăvoința să accepte și l-am programat luna următoare, când Teatrul Bulandra urma să vină cu aceeași piesă la Cluj, în cadrul festivalului Interferențe. În interviul făcut cu Ana Ularu la Arad, am comentat lipsa unui important element din decorul piesei: un câmp de maci atârnând din tavan. Ana mi-a explicat că lipsea din recuzita teatrului un motor ce trebuia să coboare un planșeu uriaș de metal, pe care erau prinși macii…

Și eu am suferit foarte tare pentru că imaginea cu macii era absolut superbă iar ceea ce a conceput scenografa Iuliana Vâlsan cu domnul Șerban e absolut spectaculos, e cerul pe jos și macii… Noi (cei de la Bulandra) mai jucăm un spectacol de-al domnului Andrei Șerban care se numește Carousel la care suntem dependenți de o turnantă, de exemplu; adică tot timpul când faci chestii mai speciale ca sceno-tehnică se întâmplă ca acestea să te limiteze în turnee: dacă n-ai o turnantă, dacă n-ai nu știu ce motor… dar noi sperăm că spectacolul a ținut și fără… Și că în alte teatre din țară (cum va fi la Cluj unde ajungem luna viitoare), vor fi posibilitățile tehnice…

Omul cel bun din Seciuan de Bertolt Brecht Traducerea si adaptarea: Andrei Serban si Daniela Dima

Ei, la Cluj cei de la maghiar sigur stau bine cu sceno-tehnica, am zis eu, ca să aflu o lună mai târziu că m-am înșelat: nici cei de la Teatrul maghiar din Cluj n-au reușit să afișeze macii. Așa că volens-nolens, așa a început și interviul cu Manuela Ciucur, cu mine cramponându-mă de acei maci din cauza cărora nici n-am mai fost a doua oară la piesă – am asistat însă la repetiții, care mi-au plăcut mai mult, fiind o versiune prescurtată a ei.

Da, și să nu duci spectacolul din cauză că nu ai posibilitățile tehnice… cred că scenografii ar trebui să gândească niște soluții mai ușoare, de turneu, ceva în genul unui voal pictat, ceva pe care puteai să agăți macii pe niște sfori, adică sigur erau și alte soluții… din păcate, nu-mi dau seama de ce, ăsta e rezultatul. Pe de altă parte, eu mă bucur că am venit și aici, și la Arad cu piesa, pentru că decorul sigur că era un plus, dar oamenii trebuie mai degrabă să vadă piesa, fiindcă totuși este vorba de Andrei Șerban, un creator, un spectacol…

4Eu nu mă așteptam să rămân la repetiții, iar în momentul în care m-am trezit în sala aproape goală m-am uitat puțin mirat în jur, descoperindu-i pe cei doi asistenți ai lui Andrei Șerban, Alexandru Gherman și Răsvana Cernat. Așa că am întrebat-o pe Manuela Ciucur:

Unde trăiește regizorul Andrei Șerban, în USA?

Andrei Șerban este profesor la Columbia University din New York unde a fost și Ciulei și unde mai recent a fost și Yuri Kordonsky, care am înțeles că s-a mutat…

Din câte știu eu, aceasta este a treia punere în scenă a piesei lui Brecht de către Andrei Șerban, cum l-ați întâlnit pe regizor?

Da, am mai jucat la Andrei Șerban – prima experiență comună ca să zic așa, a fost Ivanov unde jucam Zuzușka – Zinaida Savisna. După foarte mulți ani, el m-a distribuit într-un rol de om rău. Adică eu sunt un om BUN și când sunt rea și până la urmă și din Zuzușka am făcut un personaj care mi se părea super ok – vai,  atât am apărat-o și am ținut la ea – poate așa e teatrul. Am făcut acolo cuplu cu Cornel Scripcaru, el e tatăl, iar eu sunt mama Sașencăi – joc rolul unei cămătărese.

i1Sunt aici câteva roluri secundare în jurul triunghiului format de actorii principali, iar despre piesa aceasta a scris cineva o cronică interesantă la vremea respectivă – Spectacolul rolurilor secundare – pentru că într-adevăr așa de frumos a ieșit până la urmă, toată lumea care joacă în piesă a ieșit așa bine, până și tinerii care făceau… nu știu cum să zic, nu figurație, pentru că ăsta este un cuvânt pe care îl detest.

Pentru mine nu există, decât așa când într-adevăr e figurație, poate la un film, în rest orice actor care intră într-o scenă, pe o scenă, joacă ceva. Mult-puțin, asta pe cine interesează și cine spune dacă este mult sau puțin? Poți să ai un rol de să se plictisească lumea de tine – că ești doar tu pe scenă – și să nu însemne nimic! Sau poți să ai un rol normal, sau chiar un rol mic, episodic și să faci lucruri extraordinare…

Eu am avut șansa să joc niște roluri, ca să zic așa, de panoplie. Dar a fost o șansă, pentru că s-au făcut niște spectacole, iar mie mi s-a oferit ocazia de a fi acolo la momentul potrivit…

 – va urma –

Leave a Reply