Omul cel bun din Seciuan închide FITCA

mihaelamarin

Ce ştie un peşte despre apa în care înoată întreaga lui viaţă? se întreba Einstein în introducerea unei cărți de popularizare a științei. Ce mai poți spune despre teatru după o săptămână în care ai respirat teatru cât într-un an de zile? Apelăm iar, pentru aceasta, la dramaturgul Matei Vișniec și Iubirile… sale:

Văzut de undeva de sus, printr-un aparat foarte fin de făcut ecografii, teatrul este o inimă care începe brusc să palpite. Ea trezește în jurul ei, treptat, alte inimi, care toate continuă să palpite, o vreme, împreună.

Este ca atunci când o mamă începe să simtă cum palpită inima pruncului pe care îl poartă în pântece. Ecografia acestui moment de emoție se numește teatru.

Iar momentul din seara aceasta, cel care închide Festivalul de Teatru Clasic din Arad, este piesa Omul cel bun din Seciuan, în adaptarea și coregrafia lui Andrei Șerban, produs de Teatrul Bulandra din București. Din distribuție nu vor lipsi Ana Ularu, Vlad Ivanov, Rodica Mandache și Daniela Nane. Să vedem cu cine reușim un interviu 🙂 Scenografia aparține Iulianei Vîlsan. Muzica: Raul Kusak. Spectacolul durează 3 ore (cu pauză). Sinopsis:

Când trei zei coboară pe Pământ în căutarea unei persoane de o bunătate exemplară, în calea lor iese Shen Te, o femeie cu un caracter bun, dar lipsită complet de mijloace materiale, care le oferă găzduire. Recompensată cu suficienţi bani pentru a-şi putea deschide o tutungerie, Shen Te este atât de copleşită de cererile de ajutor din partea oamenilor încât este nevoită să-şi inventeze un alter-ego pentru a putea să se descurce cu necesităţile existenţei într-o lume rea şi coruptă. Spunea Andrei Şerban că:

Trebuie să fac o confesiune: nu sunt un adept al teatrului brechtian. Mă refer la piesele lui, ale căror morală mi se pare simplistă şi dogmatică. Ca într-un film hollywoodian vechi cu buni şi răi – unii călăi, ceilalţi victime. Ideologia comunistă îmbrăţişată de Brecht s-a dovedit mincinoasă şi în plus, ipocrită.

Berliner Ensemble era în realitate frecventat de elita intelectuală din vest, nu de proletarii din est, cărora le erau, în ghilimele, dedicate piesele. Apoi, este în ele multă teorie, prea puţin suflet.

*fotografie de Manuela Marin.

Leave a Reply