Orb de mină – cronică

orb

Am urmărit piesa regizată de Bogdan Sărătean în Sala Euphorion a Teatrului Național din Cluj, în cadrul Festivalului de film Comedy Cluj. Pe parcursul spectacolului, n-am înțeles ce legătură are subiectul cu numele „Orb de mină” – dar piesa era bună și pe moment avea mai puțină importanță. Acțiunea se petrece într-un sat fără nume din secuime, după cum fără nume este şi oraşul din Eseul despre orbire al lui Saramago, cu care autorul pare a se întâlni pe terenul abordat: acela al unei comunități lovite de orbire, ce alunecă inevitabil pe ultima treaptă a degradării. Totuși, la finalul ei, încercând să aflu cine este autorul, am dat de numele său: Székely Csaba.

Orbul (de mină) este acel om care-şi reduce existenţa la o singură preocupare: cea pentru supravieţuire. Prin prisma luptei pentru supravieţuire, personajele lui Székely Csaba trăiesc ca orbii: votează ca nişte orbi, nu văd prăpădul lăsat în urmă de mafia pădurilor, așa cum nu văd nici suferinţa surorilor, nici decăderea fiicelor. Sunt orbiţi de ura interetnică sub povara căreia încetul cu încetul le moare tot satul (cândva comună). Suntem noi cu mult diferiți?

Un text despre xenofobie, prejudecăți și alegeri

Orb de mină este cea de a doua parte din „Trilogia minelor”, din care mai fac parte piesele Flori de mină şi Apă de mină. Sunt foarte curios să le văd și pe acelea, pentru că dezvăluie probleme contemporane, într-o manieră cât se poate de antrenantă: aici, sub forma unei investigații polițiste.

orb-de-mina-2Un străin tulbură liniștea așezării. Este un polițist chemat să facă o anchetă, iar sosirea lui constituie un pretext să descoperim, sub aparenta plictiseală a satului unde toate se întâmplă la crâșmă, câteva secrete ascunse. Iar între timp râdem cu gura până la urechi de protagoniștii săi orbi. Debutul dramaturgului mureşean Székely Csaba a avut loc în 2009, cu „Do You Like Banana, Comrades?”. Autorul a primit chiar la debut premiul BBC pentru cea mai bună piesă europeană.

Piesă văzută cu bloggerul Emil Călinescu, a cărui cronică o puteți citi aici.

Leave a Reply