Proces fără Kafka

PROCESUL 10

Ex abrupto, prin Kafka plonjăm în absurd, personalizat ca o forţă ameninţătoare care are dreptul să încalce norme considerate, iniţial, de personaje inviolabile. Astfel, personajele sunt aruncate într-un labirint incomprehensibil pentru existenţa lor derizorie şi monotonă.

În Procesul, Josef K. este strivit de societate, o victima a propriului labirint, fără a cunoaşte regulile absurdului. Precum spunea Schopenhauer, noţiunea esenţialului în clarificarea dreptăţii este injustiţia. Destinul lui Josef K. se termină printr-o moarte care nu dovedeşte nimic, fără a-şi cunoaşte vina. Oare nu aşa plecăm noi, toţi oamenii, în mod absurd, indiferent de viaţa trăită, solitari în moarte?

Procesul, Teatrul National „Lucian Blaga“ Cluj-Napoca

La Teatrul Naţional din Cluj se joacă Procesul, după romanul lui Kafka, în regia Mihaelei Panainte. Spectacolul propune un spaţiu oniric, un oniric al coşmarului, la limita suportabilului, cu o viziune sobră şi robotică. Decorul este semnat de Helmut Stürmer, un decor tăios, metalic şi care omogenizează spaţiile acţiunii, sugerând ideea de ostatic: scări din fier plasate în diverse direcţii, plasă de sârmă, reflectoare deranjante, picturi sinistre. Muzica folosită sugerează confuzie, agresivitate, având capacitatea de a încetini timpul şi de a tensiona acţiunile de grup.

Procesul dezumanizării lui K. poate începe. Personajele fărâmiţează încetul cu încetul personalitatea eroului (interpretat de Ionuţ Caras), împingându-l spre neant, dar nicidecum spre labirint. Caras este complex, creând un personaj care evidenţiază treptat supliciul îndurat şi neputinţele cu care se confruntă. Dar fizicul actorului este prea puternic pentru a înfăţişa un slujbaş mărunt cu o existenţă de vierme, fapt observat şi în scena cu Anca Hanu (Domnişoara Bürstner), unde o domină. Interesant este planul doi in care apar scene de grup, în coregrafia lui Enikő Györgyjakab, în care se subliniază  robotizarea individului strivit de sistem.

Procesul nu este unul kafkian, nu se creează tensiunea necesară, ideea de labirint nu se încheagă, iar oniricul devine prea detaliat. Astfel asistăm la un proces complex şi pătrunzător, dar fără Kafka.

america_4_0
Amerika , Teatrul Maghiar de Stat Cluj

Dacă tot scriu despre Kafka, nu pot trece peste spectacolul Amerika, în regia lui Michal Doḉekal, în care dramaturgia lui Visky Andras nu a ocolit inserţiuni şi din Procesul.

Prinde contur absurdul, un spaţiu labirintic, lacunar, oniric, tensionat şi tensionant. Este un spectacol cu atmosferă kafkiană din plin, unitar, solid.

Karl Rossmann este interpretat de Bodolai Balazs, care creează un personaj kafkian, derizoriu, confuz, victimă a absurdului, un om-victimă perfect pentru a crea tensiune şi complexitate din tăcere.

În ambele spectacole “o colivie a plecat în căutarea unei pasări”.

 

 

 

 

PROCESUL

după Franz Kafka, dramatizare de Mihaela Panainte și Daniel Ilea
traducere de Gellu Naum

regia: Mihaela Panainte
scenografia: Helmut Stürmer
muzica: Șerban Ursachi
coregrafia: Enikő Györgyjakab
maestru de lumini: Jenel Moldovan

Distribuţia:
K: Ionuţ Caras
Pictorul Titorelli, Biciuitorul, Aprodul Curții: Cristian Grosu
Leni, Fetița 1, Kaminer: Patricia Brad
Avocatul Huld, Paznicul Willem, Agent 1: Matei Rotaru
Block, Preotul: Adrian Cucu
Domnișoara Bürstner, Fețita 3, Robensteiner: Anca Hanu
Unchiul, Paznicul Franz, Agent 2: Radu Lărgeanu
Spălătoreasa, Fetița 2, Kullich: Angelica Nicoară
Doamna Grubach, O persoană din mulțime: Elena Ivanca
Studentul Berthold, Un acuzat: Cristian Rigman
Inspectorul, Șeful de birou: Mihai-Florian Nițu

regia tehnică: Doru Bodrea
operatori lumini: Mădălina Mânzat, Alexandru Corpodean, Ionuț Maier
sonorizare: Vasile Crăciun
sufleor: Ana Maria Moldovan

 

 

Foto: István Biró, Nicu Cherciu

 

1 thought on “Proces fără Kafka

Leave a Reply