Străinul sau teatrul îmbogățit

banu2

Ieri la amiază s-a desfășurat la Casa TIFF dezbaterea principală a Interferențelor, în care criticul George Banu a extins cuvântul înainte prezentat la deschiderea oficială a Festivalului de către regizorul Tompa Gábor. Textele prezentate în continuare sunt citate din eseurile profesorului emerit de la Sorbona George Banu, membru de onoare al Academiei Române, distins în 2014 cu Marele premiu al Academiei Franceze:

Dacă prezența străinilor înseamnă o îmbogățire, cine o poate resimți ca atare?

Este poate o provocare, dar trebuie să admitem un lucru: numai indigenii pot percepe influența străinilor. Indigenii deschiși, firește. De ce ar fi acest tip de cetățean mai receptiv la prezența străinului? Pentru că el posedă fundamente solide, în special lingvistice, care îi asigură un anumit calm. El nu se teme de nimic: întotdeauna cel care vorbește limba mai bine este și cel care acceptă graiul celui venit din alte părți. Cunoscând norma, în mod implicit el apreciază distanța față de aceasta și se bucură de diferența care apare. El este primul care sesizează importanța îmbogățirii, este cel care o evaluează corect și o savurează.

d1

Regizori ca Ariane Mnouchkine sau Antoine Vitez, care integrează în limbă accente străine, nu mai asimilează limba cu expresia inalterabilă a identității naționale.

Deschizând-o către un alt univers sonor, ei pun în discuție Unul, în favoarea Dublului sau chiar a Multiplului.

Pe scenă nu se mai aude doar limba națiunii, ci și cea a orașului, un oraș de acum cosmopolit.

Dar ne plac oare toate accentele, fără distincție?

Primirea unui accent depinde de legătura publicului cu istoria și cultura poporului pe care le evocă trupul actorului de pe scenă – dincolo de rolul interpretat. Percepția accentului este determinată și de context(ul temporal). Există o luptă sau un joc cu limba, iar cel care o ilustrează este străinul de pe scenă.

Acestei lupte i se opune seducția cultivată de unele actrițe atât prin accent, cât și prin folosirea aproximativă a limbii. Ele reprezintă „frumoasa străină”, femeia venită din alte părți, parcă mereu pe punctul de a pleca

Imagini © Biró István

Leave a Reply