Teatru și literatură

monodrama

Poate cea mai evidentă legătură este între teatru și textul literar, mai degrabă decât între carte și film, după cum spunea Andrei Tarkovski, în capitolul „Începuturile” din Sculptând în timp:

Trebuie să spun că nu orice proză poate fi transpusă pe ecran. Există texte care sunt datoare autorilor lor prin toate elementele componente, prin precizia și originalitatea personajului literar, printr-o incredibilă profunzime a caracterelor exprimată în cuvinte… încât dorința de a ecraniza una dintre aceste capodopere poate apărea numai la un om care are o atitudine disprețuitoare față de film și față de beletristică în egală măsură.

Iată câteva recomandări de cărți și spectacole (la care mai aștept completări):

 Cătălin Pavel, scriitor, arheolog

Cărți:

  1. O sută de ani de zile la porţile Orientului – de Ioan Groșan, literatură
  2. Prehistoric cannibalism at Mancos, by T.D.White, 5MTUMR-2346 – arheologie
  3. Six Easy Pieces: Essentials of Physics Explained by Its Most Brilliant Teacher – by Richard Feynman, științe exacte
  4. How the Snake Lost its Legs: Curious Tales from the Frontier of Evo-Devo – by Lewis I. Held, științele naturii:

 

Dan Romașcanu, redactor filme-cărti.ro

Teatru:
  1. Omul cel bun din Seciuan la Bulandra în regia lui Andrei Șerban –  o satiră acută a protestantismului stângist
  2. Soldățelul de ciocolată de G. B. Shaw – de la Odeon, regizat tot de Andrei Șerban – ambele m-au făcut să realizez cât de actual a rămas acest regizor după aproape 50 de ani de când nu-i mai văzusem spectacolele – și pentru România, și pentru teatru în general;
  3. Richard al III-lea se interzice de Matei Vișniec, un spectacol urmărit în ebraică, la Teatrul Karov din Tel Aviv, regizat de Nico Nitai – regizor de origine română – la 83 de ani este un exemplu de energie, conduce un teatru de periferie într-o zona problematică a orașului, face teatru adevarat, politic, de calitate, în stil off-Broadway, joacă și rolul principal în acest spectacol.
Literatură:
  1. Iuda de Amos Oz –  http://dan.romascanu.net/2016/06/21/carte-amos-oz-iuda/
  2. Frumusețea va mântui lumea, de Ion Vianuhttp://dan.romascanu.net/2016/05/11/carte-ion-vianu-frumusetea-va-mantui-lumea/
  3. Ucenicul arhitectului, de Elif Shafakhttp://dan.romascanu.net/2016/02/23/carte-elif-shafak-ucenicul-arhitectului/

 

 

  Andreea Lupu, redactor teatru.info

Teatru:

  1. Tipografic majuscul (Teatrul Odeon, regia – Gianina Cărbunariu, premiera – 20 septembrie, 2013) un spectacol care ne provoacă să ne uităm în ochii lui Mugur Călinescu (interpretat de Silvian Vâlcu), cel care în 1981 a scris cu cretă în toate colțurile pieței publice din Botoșani mesaje de instigare la revoltă împotriva nedreptăților și abuzurilor din România comunistă. L-am văzut de curând (înregistrat, ce-i drept) și mi s-a părut un spectacol necesar, atât din punct de vedere artistic, cât și social deoarece deschide o fereastră spre o realitate care și-a lăsat definitiv amprenta asupra istoriei.
  2. Rinocerii (de Eugen Ionescu, Teatrul Național din Luxemburg, regia – Frank Hoffman) este un spectacol care pur și simplu cucerește prin ritmul dinamic, eleganța simbolurilor și actorii a căror interpretare sinceră, expansivă emana iubire pentru teatru (a fost prima dată când am perceput această impresie atât de clar). Am vizionat spectacolul în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Interferențe 2016 și am avut ocazia să particip la dialogurile din următoarea zi unde am întâlnit atât actorii cât și regizorul. O idee care mi-a rămas întipărită în minte este modul în care noi, spectatorii, consumatorii de cultură, îi suspectăm mereu pe ceilalți de rinocerită. Dar iată că personajele acestui spectacol se ivesc din public și coboară în sală de multe ori pe parcursul spectacolului. Poate că și noi suntem rinoceri…
  3. Spectacolul „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” (Teatrul Național București) înfățișează și descifrează o percepție a lumii pe care noi nu o putem și nici nu o vom putea vreodată experimenta sau înțelege în profunzime. Punând în scenă adaptarea lui Simon Stephens a romanului omonim scris de Mark Haddon, regizorul Bobi Pricop ne invită să privim prin ochii unui copil de 15 ani care suferă de sindromul Asperger, propunând concomitent explorarea unor noi dimensiuni teatrale. Există nenumărate aspecte pe care noi le ignorăm în momentul în care privim un peisaj de la fereastra unui tren. Christopher însă nu ignoră, el vede mult mai multe și nu minte niciodată, dar nu pentru că ar fi un om bun, ci pentru că nu poate să mintă.

Literatură:

  1. Insuportabila ușurătate a ființei – al lui Milan Kundera apărut în 1984 este un roman ce disecă elegant ființa umană. Niciun alt scriitor nu mi-a arătat atât de clar și sincer cât de mult ne lipsește nouă, oamenilor, telepatia și cât de frumoase (da, frumoase, e singurul adjectiv care se potrivește aici) pot fi întrebările despre viață. Ca să vă conving, las aici un citat (îmi cer scuze, am doar varianta în engleză): There is no means of testing which decision is better, because there is no basis for comparison. We live everything as it comes, without warning, like an actor going on cold. And what can life be worth if the first rehearsal for life is life itself? (Milan Kundera, The Unbearable Lightness of Being, Translated from the Czech by Michael Henry Heim, editura Faber and Faber). 
  2. Alegerea Sofiei, de William Styron – prima carte pe care am citit-o mergând pe stradă, un roman voluminos pe care mi-a fost greu să nu îl devorez de la cap la coadă. Stingo, Nathan, Sofia, aspirații literare, tensiuni sexuale, Holocaust, boli psihice, conflicte agresive, întrebări care decojesc aparenta moralitate umană și o alegere … toate acestea înglobate într-un discurs narativ care freamătă a mărturisire și care spune exact ce vrea să spună.
  3. Războiul sfârșitului lumii, de Mario Vargas Llosa – un roman față de care am sentimente controversate. Am fost gata să mă dau bătută pe la mijloc (din motive strict subiective), pentru ca acum să îmi fie dor să îl citesc. Cartea înfățișează un adevărat paradox istoric din toate perspectivele posibile. Canudos este locul în care Sfătuitorul și adepții lui, o gloată de oameni care și-au pierdut scopul, speranța, umanitatea, care tânjesc după odihnă și iluminare, hotărăsc să se stabilească după lungi călătorii fără țintă. Această comunitate crește și devine un punct de atracție pentru toate sufletele rătăcite. E pace… până când republica devine în ochii lor Antihristul și revolta începe. Bahia fierbe, Brazilia fierbe, e suspectată infiltrarea monarhiei britanice printre fanatici, miroase a război, nimeni nu înțelege cu cine se luptă de fapt și fiecare om are o poveste.

Leave a Reply