“To be, or not to be, that is the question”

galactoria

Să fii gay în societatea contemporană nu este la fel de greu ca acum 100 de ani, dar totuși unele instituții te condamnă. Coaliția pentru familia tradițională este una din cele mai opresive asociații care se opune comunității LGBT. Consider că sunt alte probleme ale familiei care sunt mult mai urgente. O treime dintre copiii nou-născuți sunt în afara căsătoriei, violența domestică și migrația economică sunt în continuare probleme mari.

 

Spectacolul Eu Sunt. Și?, regizat de Betty Loran, a pornit de la o documentație, făcută de dramaturgul Dan Boldea, cu privire la evenimentele desfășurate în Cecenia în legătură cu comunitatea LGBT. Tehnica de lucru a echipei este una bazată pe participarea creativă a întregului grup și reprezintă un manifest în favoarea libertăților individuale, al dreptului persoanei de a-și hotărî singură, fără presiuni sociale, ce drum să urmeze.

 

În creația acestora accentul cade pe mesaj, pe poveste și pe anumite acte care au valoare doar dacă sunt comise în fața publicului – de aici caracterul performativ al spectacolului. Ca privire de ansamblu, se observă faptul că spectacolul este alcătuit din scene independente unite de aceeași temă, plasate într-un peisaj minimalist, format din niște scaune și un covor alb de scenă. Totul este redus la o atitudine ironică și la un viu și susținut dialog cu sala, scopul fiind informarea publicului și provocarea acestuia să mediteze la problema ridicată la fileu.

 

Spectacolul performativ cu elemente de documentar vine ca un manifest ironic la adresa bisericii. Idee materializată în momentul aducerii în scenă a unei icoane kitsch de dimensiuni mari, pe o muzică agresivă, care sugerează atitudinea iconoclastă și zeflemitoare. Acela este momentul de maximă intensitate a spectacolului, moment secondat de un dialog cu sala, în care performerii sunt îmbrăcați cu niște glugi negre de călugări și ridiculizează jurămintele și pildele rostite de monahi. În această scenă mi s-a părut deranjantă utilizarea acelei foi în rostirea monologului scenic. De asemenea, se conturează și o atitudine autoironică prin discursurile rostite de performeri (Oana Nemeș, Paul Sebastian Popa, Dragos Lupau, Bogdan Gontineac) în pozițiile de homosexuali, dar și prin melodia cu versuri homofobe de la început. Această atitudine sugereză faptul că avem în față niște gay care și-au acceptat condiția și militează nu doar pentru ei înșiși.

 

Există și momente de improvizație pe tema iubirii, astfel artiștii au libertatea de a fi naturali și de a nu fi limitați prin rostirea unui text care uneori pierde din veridicitatea trăirilor. Caracterul de documentar este frumos portretizat în scena în care sunt citite unele statistici, care atestă diversele pedepse și tipuri de tortură aplicate homosexualilor în unele țări. Aceste statistici le-am mai regăsit și în performence-ul Coming Out. Omagiu lui P. P. Pasolini, o creație despre libertate și un manifest în favoarea libertății de alegere privind orientarea sexuală. Aceste două performance-uri atestă faptul că tema este una de interes și că lumea trebuie să ia atitudine privind atrocitățile săvârșite de umanitate în defavoarea libertății și a însăși umanității.

 

Finalul, unde se desfășoară o acțiune aparent banală este, de fapt, masca unei crime. Interesant, la nivelul regiei, este paralelismul dintre realitatea crudă și cea a acțiunilor scenice, spectatorul fiind nevoit să recepteze acțiunea prezentată și să-i atribuie un sens logic și firesc. Generalizarea subiectului alături de mizarea pe mesaj, face ca fizicul actorului să devină un element al spectacolului și să fie expus în permanență fără protecția vreunui personaj. De aici se explică și scena curajoasă în care actorii curăță și mănâncă ceapă, care îi face să lăcrimeze.

 

Ideea de bază a spectacolului cu elemente de performance este actuală și ofertantă, dar ceva nu se leagă; lungimile sunt deranjante, atmosfera este inegală, dar ideea regizorală și mesajul își atinge scopul și trece la nivelul senzorial al spectatorului. Umorul se împletește cu atmosfera tensionantă și cu adevărul situațiilor, generând o oră de teatru provocator și scormonitor.

Leave a Reply